Dedesuptul - Negură Bunget

În sânul venelor pământului

Cad în hăul de sub care

Foc ascuns sub încuietoare;

Foc viu, mereu nestins

Străpunge trupul chinului

Arzând Gemma tăinuită

Țintuind în vârf de spadă

Să despartă despărțitul

Să înnoade înnăditul

În ochi de ape subterane

Picurând sclipirea

Rostogolesc cristale

Din roua lacrimilor ascunse

Cap, vas cu gânduri neînsemnate

În clocot prinde să se spargă

Și împrăștie înflăcărate

Scântei de-nsuflețire amară

Din sudoarea frunții lor

Întru schimbare să se ivească

Strop de apa cristalină…

Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă

De făptură pamântească

Deasupra adâncului în nechemare

Duh purtat peste înflăcărate

Ape întunecate

Să se coboare și să-nconjoare

În chip neobișnuit pe om

Cât mai adânc crestând

Până-n lipsa de înfățișare

In den Adern der Erde

Ich falle in den Abgrund darunter

Feuer versteckt unter dem Schloss;

Lebendiges Feuer, immer brennend

Es durchbohrt den Körper der Qual

Gemma heimlich verbrennen

Auf die Spitze des Schwertes zielen

Das Getrennte zu trennen

Den Knoten binden

In den Augen des Grundwassers

Den Glitzer fallen lassen

Rostogolesker Kristalle

Vom Tau verborgener Tränen

Kopf, Gefäß mit unbedeutenden Gedanken

Beim Kochen beginnt es zu brechen

Und feurig streuen

Bittere Funken der Bitterkeit

Aus dem Schweiß ihres Angesichts

Damit Veränderung entsteht

Kristallklarem Wasser…

Lass den Meister, den Kristall im Wasser, zurückkehren

Irdisches Wesen

Über der Tiefe im Ungebetenen

Geist über die Flammen getragen

Dunkle Gewässer

Komm runter und geh herum

Ungewöhnlich menschlich

Tiefer wachsen

Bis zum Mangel an Aussehen